Când Titi a început să-mi explice cum e cu reptilienii, l-am lăsat în pace. Orice om ajuns la o anumită vârstă are dreptul la o dambla. Dar, când a adus vorba de „șerpilieni” – o subspecie despre care susținea că acționează strict la nivel de asociație de locatari – am știut că treaba e groasă.
Marți m-a chemat, plin de mister, în uscătorie. „Le-am găsit nașul, domnule!”, mi-a șoptit, arătându-mi o drăcie plină de cabluri și șuruburi, comandată de pe internet. Era un gravator laser.
— Ai de gând să le gravezi înjurături pe solzi? l-am întrebat.
— Nu, domnule! E laser! Tehnologie pură! E singurul fascicul care le penetrează scutul de camuflaj la șerpilienii ăștia!
Omul meu demontase dioda laser de pe șine, o lipise cu bandă izolieră pe o țeavă de PVC și își făcuse, practic, o pușcă intergalactică. Singurul inconvenient tactic al armei era că dioda funcționa doar la priză. Prin urmare, justițiarul stelar trebuia să tragă mereu după el un prelungitor portocaliu de douăzeci de metri.
Marea confruntare s-a dat joi, când a venit domnul Nelu să citească apometrele. Titi îl suspecta demult că e șerpilian sub acoperire, pe motiv că Nelu are mereu mâinile reci și nu clipește deloc când îți cere restanțele la fondul de rulment. Când instalatorul a băgat capul sub chiuvetă, Titi a sărit de după ușă, a îndreptat țeava de PVC, a urlat „Piei, solzosule!” și a pornit aparatul la putere maximă.
Doar că problema cu gravatoarele de apartament e că au o distanță focală de fix trei centimetri. Ca să arzi ceva, trebuie să stai lipit de obiect. Raza nu l-a dezintegrat pe invadator. A călătorit prin baie și a ajuns, complet inofensivă, pe geaca de fâș a lui Nelu, sub forma unui puncticel luminos și roșu.
Nelu a scos capul de sub chiuvetă. S-a uitat la pușca din PVC, s-a uitat la prelungitorul întins pe hol, apoi la Titi. A oftat lung, cu o oboseală milenară, s-a șters pe mâini cu o cârpă și a zis:
— Dom’ Titi, dacă tot te joci cu lanterna aia, vezi că-ți picură sifonul la cadă.
Acum, arma supremă zace abandonată pe balcon. Titi mi-a explicat ieri, la o cafea, că șerpilienii i-au bruiat frecvența din satelit. L-am ascultat dând din cap. Până la urmă, marea dramă a națiunii nu e o invazie extraterestră ascunsă. E pur și simplu timpul liber al pensionarului român, cuplat nefericit cu reducerile de vineri la electronice.
Lasă un comentariu
Toate comentariile sunt moderate înainte de a fi publicate.
Acest site este protejat de hCaptcha și hCaptcha. Se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciului.