Când vrei să fii pirat, dar n-ai un X gravat

O cunoștință de-a mea, un tânăr care, la fel ca Don Quijote, trăiește cu ferma convingere că s-a născut în secolul greșit, încă mai crede cu încăpățânare în onoarea cavalerească. Doar că, în cazul lui, codul de onoare nu e cel al cavalerilor mesei rotunde, ci cel al piraților din faimoasele filme de la Hollywood, cu Johnny Depp. Băiatul nu ratează niciun Comic-Con, unde apare de fiecare dată deghizat impecabil în Jack Sparrow, convins că viața modernă e prea strâmtă pentru un spirit liber ca al lui.

Și îmi povestea uneori, cu un oftat adânc, că încă o fată i-a spus că nu îl poate vedea decât ca pe un prieten. „Eu le tratez ca pe niște îngeri”, spunea el, revoltat de pragmatismul fetelor de azi. „Păi tocmai asta e problema”, i-am zis, „că le pui pe un piedestal pe care ele nu vor să stea, fiindcă au cheful rebel al tinereții”. „Adică?”, m-a întrebat nedumerit. „Ai citit Biblia?”, îl chestionez eu. Știam că o citise fiindcă uneori voia să îmi povestească despre eroii Vechiului Testament. „Da”, a zis piratul.

„Ai văzut în Geneza 6 că, pe femei, dacă le înalți prea mult în slăvi, până la ceruri, ți le fură îngerii căzuți?” 

I-am dat de gândit cu parabola asta, s-a blocat o secundă, dar tot nu s-a lăsat de mentalitatea lui victoriană.

Anul trecut, mânat de fiorul aventurii, s-a gândit să-și îngroape „comorile” – niște economii și un ceas vechi primit moștenire – în grădina din spatele casei. Ca un adevărat căpitan al piraților, a desenat o hartă a comorii pe o bucată de carton. Însă o ploaie măruntă și perfidă i-a transformat schița într-o masă de celuloză blegită, ștergând complet faimosul „X” care marca locul exact.

Trei zile a săpat bietul tânăr prin straturi, spre disperarea părinților, distrugând toată recolta, fără să dea de comoară. Știam exact unde săpase. Ca un mic geniu malefic, noaptea, pe furiș, am luat cazmaua, am găsit ceasul și banii și i le-am dus, în secret, mamei lui, ca să stea femeia liniștită.

El însă n-a aflat asta niciodată. Lovitura primită de la bietul carton topit i-a fost de ajuns ca să-i vină mintea la cap și să se lase definitiv de obsesiile lui de Don Quijote sau Jack Sparrow de cartier. A înțeles, în sfârșit, că dacă vrei ca reperele tale importante să rămână intacte pe lumea asta, ai nevoie de lucruri durabile. Sunt convins că de-atunci și-a gravat în minte să fie mai realist și cu fetele, că pare să aibă mai mult succes.