În meseria de gravor ajungi cronicar al deșertăciunilor. Am săpat inițiale pe brichete zeci de ani, dar nimic nu te pregătește pentru ciocnirea mahalalei cu visul american.
Zilele trecute, un flăcău mi-a trecut pragul. Văzuse el la rapperii de peste ocean că au dinții de aur, gravați cu mesaje de miliardari. Într-o logică dezarmantă, a dedus că acele bijuterii nu se fac la vreun tehnician dentar, ci la noi. Ce-i o freză pe un inel, ce-i pe un canin?
Ca să nu riște pe osul lui, mi-a adus piesa de probă într-o pungă: proteza bunicii răposate. Eram obosit, n-am înțeles exact ce voia să scriu pe premolari – ceva de bogați – dar am luat lucrarea și i-am zis să treacă a doua zi. O amânare providențială!
Dimineață, abia deschisesem, că aterizează val-vârtej. Alb la față, m-a implorat: „Meștere, nu grava nimic! Dă-mi punga, mă bate Dumnezeu!”. Printre sughițuri, mi-a povestit visul. Se făcea că fusese târât într-un tribunal ceresc. Sala era plină, cu judecători și avocați, iar pe bănci, toate neamurile lui moarte îl priveau cu un dispreț suveran.
Inculparea? Furt și atentat la confortul veșnic. Bătrâna stătea la bară și se jelea instanței că n-are cu ce mesteca mâncarea în Rai, din pricina unui nepot nesăbuit. Verdictul a fost clar: să lase moda din videoclipuri muzicale, să ducă proteza la loc și să se poarte ca un om de rând.
I-am dat punga. A strâns dinții la piept de parcă și-ar fi recuperat sufletul și a fugit, lăsându-mă să meditez la cât de greu e să fii rapper când te ceartă bunica de dincolo de nori.
Lasă un comentariu
Toate comentariile sunt moderate înainte de a fi publicate.
Acest site este protejat de hCaptcha și hCaptcha. Se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciului.