Sunt oameni care, ajunși la o anumită etate, simt nevoia acută să lase ceva în urmă. Unii își scriu memoriile pe care nu le citește nimeni nici măcar la corectură, alții plantează pomi care se usucă la prima secetă. Domnul Gicuță, însă, fost maestru frigotehnist, a ales cu totul altă cale spre nemurire: gravura.
Până de curând, pentru el, eternitatea era o chestiune pur teoretică, legată exclusiv de durata de viață a unui compresor de frigider românesc. Dar căutând niște piese pe internet, a dat peste site-ul celor de la egrav.ro. Mintea lui a fost fulgerată de o revelație tehnică: ce e scris pe hârtie se pierde, dar ce e ars cu laserul în metal... ei bine, aia e pentru totdeauna! Gicuță devenise, brusc, faraonul propriei garsoniere.
Problema era ce anume să treacă în nemurire. Nu-și voia numele pe ușa de la intrare – vecinii știau oricum unde stă, mai ales toamna, când mirosul de varză murată domina autoritar casa scării.
Privind-o însă pe noră-sa cum încearcă să pună castraveți la oțet, reușind an de an să producă doar o zeamă tulbure, lui Gicuță i-a venit ideea salvatoare. Moștenirea lui nu avea să fie o casă sau un cont bancar. Avea să fie Rețeta.
A doua zi, a sunat la atelier. Cu o voce solemnă, a cerut o placă de inox periat, „să țină la război, inundație și nepoți neatenți”. Când a primit simularea, a lăcrimat stingher. Sub titlul „TEOREMA CASTRAVETELUI - AUTOR: GHEORGHE M. POPESCU”, trona proporția matematică a perfecțiunii culinare. La rubrica de observații, ceruse un avertisment sever:
„Orice abatere de la cantitatea de hrean atrage excluderea din familie.”
A montat placa pe ușa cămării cu patru dibluri de beton, deși ușa era din pal melaminat de 18 milimetri. A vrut să fie absolut sigur că istoria nu se clatină.
De atunci, toamna nu mai e un anotimp al crizelor de orgoliu. Nora citește din inoxul gravat ca dintr-un text sacru, iar castraveții ies, în sfârșit, crocanți. Cât despre domnul Gicuță, doarme liniștit. Știe că peste două mii de ani, arheologii care vor dezgropa blocul vor descoperi secretul conservării perfecte, fixat în metal. Singura formă de nemurire care contează cu adevărat la o friptură de porc.
Lasă un comentariu
Toate comentariile sunt moderate înainte de a fi publicate.
Acest site este protejat de hCaptcha și hCaptcha. Se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciului.