Șurubul la inimă și filosofia gravurii

Domnule, când ne-am apucat de treaba asta la egrav.ro, am formulat, cu o naivitate aproape înduioșătoare, următorul principiu de bază: „Noi gravăm pe absolut orice!”. Părea, la vremea respectivă, un slogan onest, o garanție fermă de profesioniști. Numai că, vedeți dumneavoastră, concetățeanul nostru are o relație filosofică, de-a dreptul intimă, cu noțiunea de „orice”. Pentru român, „orice” nu reprezintă nicidecum o limită tehnică a laserului. E o provocare personală, un pariu orgolios pe care simte nevoia imperioasă să-l câștige împotriva tehnologiei moderne.

Așa ne-am trezit marțea trecută cu domnul Valerică. Un bărbat de vreo cincizeci de toamne, îmbrăcat cu o geacă de fâș din care scotea foșnete ascuțite la fiecare oftat. Și oftau, domnule, și el, și geaca, în același ritm deznădăjduit. Sub braț ținea strâns, înfășurat cu grijă într-un prosop de bucătărie cu pătrățele, un obiect greu, de parcă aducea un sugar la botez.

— Am înțeles că la voi aici se scrie pe vecie, a rostit el, testând oarecum ecoul încăperii. Pe orice? — Pe absolut orice, i-am răspuns noi, cu mândria neprihănită a celor de la egrav.ro, gata să pornim aparatura.

Omul a desfăcut prosopul cu lentoarea unui magician melancolic. Pe tejghea a răsărit o cheie franceză. Nu una finuță, de asamblat noptiere, ci un monstru de oțel, un levier ruginit pe la colțuri cu care, foarte probabil, s-au strâns țevile pe la Palatul Parlamentului.

— Vreau o dedicație pentru soția mea, Margareta, a șoptit el, mângâind tandru fierul.

Ne-am uitat la om, ne-am uitat la unealtă.

— S-a stricat caloriferul și vreți să-i faceți o surpriză când îl reparați? am încercat noi o timidă glumă de atelier. — Nu, domnule. M-a dat afară din casă duminică. A zis că până nu vin la ea cu un argument cu adevărat solid, să nu mă mai întorc. Or, ce poate fi mai solid ca asta? Florile se ofilesc, ciocolata îngrașă, parfumul se trece. Asta, domnule, ține o viață de om! Vreau să-mi scrieți aici, pe mâner, curbat frumos: „Iartă-mă, Margareta! Doar tu știi să-mi strângi șurubul la inimă.”

Am gravat cheia, cum altfel? Că doar asta prestăm noi la egrav.ro, nu dăm înapoi de la metale grele și nici de la drame conjugale. A ieșit o lucrare de o frumusețe industrial-romantică de neimaginat.

Nu știu sigur dacă domnul Valerică a fost primit înapoi în căminul conjugal, dar un lucru e cert: dacă doamna Margareta se mai enervează vreodată și aruncă după el cu obiecte prin casă, acum va fi lovit, la propriu, de o declarație de dragoste. Ceea ce, recunoașteți, schimbă cu totul datele problemei.